Despre barfa

"Daca exista o mizerie care sa coboare cel mai mult o societate in mocirla urateniei atunci aceasta este barfa. Barfa este un microb pe care oamenii fara discernamant il folosesc pentru a capata stima, prestigiu mai mult in ochii celorlalti si pentru a distruge.
Barfa este arma celui slab (spirite slabe), este arma celui ascuns si ipocrit. Feriti-va asadar de spiritele murmurande caci va vor da otrava lor.
Femei si barbati, deopotriva, o folosc adesea ca arma de control a societatii in care traiesc. Se spune ca o femeie te ridica, o femeie te coboara. Emotiile lor din fire ar trebui sa fie ca un medicament tamaduitor pentru suflet. Noi ar trebui sa intelegem puterea emotiilor noastre si sa nu ne mai lasam implicati si pacaliti de barfitori. Emotiile nostre pot fi transformate foarte usor prin atatare, instigare in arme de distrugere a relatiilor dintre oameni, a puritatii si a linistii sufletesti.
Barfa este unealta omului cu sufletul incarcat de ura, de lasitate si minciuna. Este lopata care sapa la temelia cetatii unei colectivitati pentru a-i scadea taria. Barfa este in opozitie totala cu compasiunea, iubirea si increderea. Fii si ficele ei sunt neincrederea, agresivitatea, falsitatea, gelozia, frica, mania, ura.
Cel mai mare efect al ei, frate, sora, prietene, vere, este ca ma impiedica sa te cunosc. Sunt lipsit de vraja cuvintelor tale, de bucuria revederii tale. Barfa ma face sa te privesc cu suspiciune si sa-mi te inchipui ca un monstru hidos. Aceasta otrava ma impiedica sa te vad asa cum esti draga, iubitule frate, sora, vere, prietene.
Cum se manifesta barfa ? stim asta. Un om de nimic incearca sa-si creasca importanta incepand sa vorbeasca despre ceilalti ca un mare cunascator: "Acela-i egoist !", "Acela-i lipsit de inocenta!", "Acela-i un betiv notoriu!" ... . DRAGA barfitorule si ce daca ? Daca un om a avut un defect minor in aceasta viata el merge mai departe. A cazut, a vazut adevarul si s-a ridicat gata de lupta. Tu insa, suflet murmurand, continui ca de fiecare data, sa cobori nemuritorul din fiecare din noi de pe piedestal. Tie-ti place mocirla, noroiul. Tie iti place sa-i vezi pe ceilalti murdariti si intinati. Tu nu vrei sa vezi in nimeni un frate, o sora, un prieten. Tu te hranesti cu suferinta pe care o provoci caci asta te face sa te crezi puternic, te face sa crezi ca ai controlul asupra celorlalti, poate chiar incepi sa te crezi un LIDER de oameni.
Este ironic, caci un lider este acela care s-a invins pe el, si-a invins mania, orgoliul, impuritatiile si a devenit lumina. Un lider este cel care le arata celorlalti calea pe care trebuie s-o urmeze si toti simt in inima lor ca acolo este adevarul.


Sunt atat de multi oameni stupizi insa care cred ca au devenit pastori, conducatori de oameni. Ei si sunt printre noi."

Cam asta am gasit intr-un articol legat de barfa. Peste tot exista barfa in lume si daca este sa ne gandim putin toata lumea barfeste, de la mic la mare, indiferent de culoare, origine, caracter si ce mai vreti voi. Ce putem descoperi cu stupoare este ca de cele mai multe ori esti barfit chiar de persoanele pe care tu le consideri apropiate si asta te face sa-ti pui totusi un semn de intrebare. Oare chiar ti-a fost aproape, prieten/a apropiat/a sau totul era doar de ochii lumii. Exista totusi pe langa oameni care barfesc si oameni pentru care esti bun doar atunci cand ii ajuti si care se poarta frumos cu tine doar pentru ca au nevoie dar asta este cu doar putin mai diferit fata de barfa.
Aveti grija pe langa cine stati si cucine va impartasiti problemele.

Va pup, M.

Luna femeii!

Bun gasit din nou! Am cam lasat blogul in paragina,dar am revenit cu forte noi(sper sa nu piara asa repede) si hotarata sa scriu din nou.
Ca tot suntem aici, este luna Martie, luna lui Martisor si totodata luna femeii. Luna aceasta femeile primesc diverse cadouase de la cunoscuti si cel mai important, pe 8 Martie este ziua femeii, zi in care femeia este tratata cat mai bine de catre persoanele de sex masculin.
Va urez o luna Martie minunata, o primavara cat mai frumoasa si un an cat mai bun.

Va pup, M.

Durere...sau pierderea unui om drag

      Cand eram mai mica si mai naiva, credeam ca oamenii sau cel putin cei dragi mie or sa traiasca pentru totdeauna si vor fi alaturi de mine. Erau multe persoane de care ma bucuram zilnic, radeam si aveau grija de mine. Nici prin cap nu-mi trecea ce avea sa se intample mai tarziu si anume ca nu or sa mai fie. 

       Zilele au trecut si rand pe rand au inceput sa piara toti...cei care mi-au fost alaturi in copilarie, rude mai indepartate. Prima data nu intelegeam ce se imtampla, insa mai tarziu am reusit sa inteleg, oamenii plecau si nu se mai intorceau. Cel mai bine am inteles cand am pierdut o una din cele mai dragi persoane mie. A fost greu la inceput, dar dupa m-am obisnuit. Sunt unele persone care nu isi mai revin niciodata dupa ce pierd pe cineva drag, dar sunt si persoane care isi revin si merg mai departe. Unele nu ajung sa le spuna celor care nu mai au mult, ceea ce simt pentru ele sau nu au curaj.

       Eu cred ca cel mai bine le spunem cand avem ocazia si tuturor indiferent de stadiul in care se afla.

Amintiri

Am plecat din nou din Bucuresti si am ajuns intr-un loc minunat, locul copilariei mele(recunosc sincer cu mana pe inima ca nu am crescut in Bucuresti). Ca prin minune m-am intalnit cu o buna prietena de-a mea din copilarie ceea ce mi s-a parut extraordinar si fara sa mai stam pe ganduri am inceput sa povestim. Ne-am adus aminte cu drag de anii copilariei, de tot ce faceam impreuna, ba chiar am mai facut din nou unele lucruri si ne-am distrat ca si atunci. Dupa experienta asta, am realizat din nou ca am avut o copilarie frumoasa, plina de lucruri de care un copil are nevoie si chiar daca am crescut la bunici, am cei 7 ani de acasa (multi copii din ziua de azi se pare ca nu ii mai au sau poate ii au in doze foarte mici). Tot din ultima experienta realizez ca toti copii care nu cresc in fata calculatorului au mai multe amimtiri, mai multi prieteni, socializeaza mai mult si mai usor, pe cand cei care se joaca pe calculator se inchid tot mai mult in ei si in casa fara sa vada ce le rezerva viata si copilaria totodata. Nu fac prostii pentru care sa fie pedepsiti, de care sa isi aduca aminte cu drag si de care sa rada mai tarziu.

prieteni...

Se zice ca prietenii buni, chiar daca trec prin perioade lungi de timp in care nu isi vorbesc si fara sa se vada, niciodata nu pun la indoiala...prietenia lor.
Cam asa suna textuletul care vad ca tot circula pe la statusul prietenilor mei si ce pot spune eu este ca in proportie de vreo 70% cred ca asa este. Exista prieteni care, oriunde ar fi se gandesc la noi si nu se gandesc niciodata la faptul ca daca au plecat atunci cand vor reveni nu isi vor mai regasi prietenii lasati in urma. Mai sunt si cazuri in care crezi ca totul e la fel, cel putin tu asa crezi si ai parte de mari surprize.
In viata totul e schimbator. Te pot uita prieteni care stau la 2 strazi de tine si asta pentru ca mereu trebuie tu sa dai un semn si sa spui ceva.
O sa ajungem intr-o zi sa spunem "prietenii sunt ca banii, acum sunt, acum nu mai sunt" si asta va fi foarte ciudat si rau pentru toti. Trebuie sa ai mare grija cu persoanele care chiar se cred prieteni cu tine. Dar totusi vreau sa cred ca textul de la inceput este adevarat si ca exista asemenea oameni. Exemple, am primit deja si ar fi frumos ca fiecare sa aiba macar un asemenea prieten, care oriunde ar fi nu pune la indoiala nimic din prietenia lui cu celalalt.

Vacanta:)

Am tras chiulul ca doar a fost vacanta. Vara, soare, caldura, plimbare. Si uite asa am ajuns la munte tot in tarisoara asta a noastra, in Busteni.
Strainii spun ca romanii sunt primitori si asta cam asa este. Romanii sunt primitori nu doar cu strainii ci si cu cei din tara lor. Am intalnit in Busteni niste oameni foarte de treaba, intelegatori, gata sa te ajute in orice situatie.
Pot spune cu mana pe inima ca noi chiar avem o tara frumoasa, foarte frumoasa. Inca odata m-am convins de acest lucru, urcand pe munte, insa cei de la conducerea tarii nu stiu sa exploateze turismul asa cum ar trebui. Nu stiu sa faca ceva bun si pentru tarisoara asta care, nu stiu cum, dar inca mai sta in picioare, doar ca nu stiu pentru cat timp va mai putea sta.
Intr-adevar si oamenii sunt mai hoti si avem niste preturi prea ridicate(platim mai mult pentru o vacanta la noi in tara decat pentru o vacanta in alta tara), insa asta e viata, deocamdata stam sa vedem daca va veni ceva mai bun.
Revenind pe subiectul vacantei, mie una mi-a placut foarte mult la munte si m-as intoarce oricand acolo si as sta si o viata intreaga la munte pentru ca este foarte frumos. Va sugerez sa dati o fuga si voi pana la munte pentru o racoreala cat inca mai este cazul.

Stiti ca va iubesc:x,
M.

Povestioara.

La cererea prietenei mele Andra o scriu o mica poveste doar ca nu este chiar de dragoste, dar este o povestioara draguta(zic eu).


Ca in toate povestile este vorba de un baiat si o fata. Ei bine, cei doi au copilarit impreuna. S-au jucat impreuna, au ras impreuna, mergeau la scoala impreuna si tineau unul la altul chiar daca erau doar niste copii. Toate astea, pana cand, intr-o zi, soarta avea sa-i desparta. El a plecat. Ea a ramas singura si trista. Se gandea la el, se gandea ca nu o sa-l mai vada niciodata si amintirile au ramas in inima lor, precum si toate sentimentele lor. Si anii au trecut, rand pe rand. Ei inca se mai gandeau unul la celalalt si nu aveau nici cea mai vaga idee despre ce avea sa se intample cu ei.
Era o zi calduroasa de iulie. Ea plecase la plimbare. Nici prin gand nu ii trecea ce avea sa afle mai tarziu. Trecusera opt ani de zile de cand cei doi nu se mai vazusera si nu isi mai vorbisera. El se gandise tot timpul la ea. Pe la ora 7 el ii bate la usa in speranta ca o va vedea, insa norocul nu avea sa fie de partea lui. Nu o gaseste. Se duce la prietena lor comuna si o intreaba cum poate da de ea. Prietena il ajuta si a treia zi vorbesc, iar ea se emotioneaza cand afla ca el nu a uitat-o niciodata in toti acesti ani si ca inca tine la ea. Un an de zile au tot vorbit cum au putut, dar dupa noua ani de zile au reusit sa se vada. Tot intr-o zi de vara, calduroasa cei drept, dar conteaza ca s-au vazut si ca au putut sa vorbeasca in liniste.
El tine la ea. Se vede dupa privire si dupa grija pe care o are cu ea. Ea tine la el si ar face orice pentru el, iar in momentul asta ii dau lacrimile din cauza tuturor sentimentelor care o navalesc si spera sa fie totul bine pentru amandoi dupa noua ani in care au stat despartiti fara sa stie daca celalalt e bine.


Sper sa fie pe placul vostru.:)

Stiti ca va iubesc:x,
M.