Am tras chiulul ca doar a fost vacanta. Vara, soare, caldura, plimbare. Si uite asa am ajuns la munte tot in tarisoara asta a noastra, in Busteni.
Strainii spun ca romanii sunt primitori si asta cam asa este. Romanii sunt primitori nu doar cu strainii ci si cu cei din tara lor. Am intalnit in Busteni niste oameni foarte de treaba, intelegatori, gata sa te ajute in orice situatie.
Pot spune cu mana pe inima ca noi chiar avem o tara frumoasa, foarte frumoasa. Inca odata m-am convins de acest lucru, urcand pe munte, insa cei de la conducerea tarii nu stiu sa exploateze turismul asa cum ar trebui. Nu stiu sa faca ceva bun si pentru tarisoara asta care, nu stiu cum, dar inca mai sta in picioare, doar ca nu stiu pentru cat timp va mai putea sta.
Intr-adevar si oamenii sunt mai hoti si avem niste preturi prea ridicate(platim mai mult pentru o vacanta la noi in tara decat pentru o vacanta in alta tara), insa asta e viata, deocamdata stam sa vedem daca va veni ceva mai bun.
Revenind pe subiectul vacantei, mie una mi-a placut foarte mult la munte si m-as intoarce oricand acolo si as sta si o viata intreaga la munte pentru ca este foarte frumos. Va sugerez sa dati o fuga si voi pana la munte pentru o racoreala cat inca mai este cazul.
Stiti ca va iubesc:x,
M.
luni, 29 august 2011
marți, 16 august 2011
Povestioara.
La cererea prietenei mele Andra o scriu o mica poveste doar ca nu este chiar de dragoste, dar este o povestioara draguta(zic eu).
Ca in toate povestile este vorba de un baiat si o fata. Ei bine, cei doi au copilarit impreuna. S-au jucat impreuna, au ras impreuna, mergeau la scoala impreuna si tineau unul la altul chiar daca erau doar niste copii. Toate astea, pana cand, intr-o zi, soarta avea sa-i desparta. El a plecat. Ea a ramas singura si trista. Se gandea la el, se gandea ca nu o sa-l mai vada niciodata si amintirile au ramas in inima lor, precum si toate sentimentele lor. Si anii au trecut, rand pe rand. Ei inca se mai gandeau unul la celalalt si nu aveau nici cea mai vaga idee despre ce avea sa se intample cu ei.
Era o zi calduroasa de iulie. Ea plecase la plimbare. Nici prin gand nu ii trecea ce avea sa afle mai tarziu. Trecusera opt ani de zile de cand cei doi nu se mai vazusera si nu isi mai vorbisera. El se gandise tot timpul la ea. Pe la ora 7 el ii bate la usa in speranta ca o va vedea, insa norocul nu avea sa fie de partea lui. Nu o gaseste. Se duce la prietena lor comuna si o intreaba cum poate da de ea. Prietena il ajuta si a treia zi vorbesc, iar ea se emotioneaza cand afla ca el nu a uitat-o niciodata in toti acesti ani si ca inca tine la ea. Un an de zile au tot vorbit cum au putut, dar dupa noua ani de zile au reusit sa se vada. Tot intr-o zi de vara, calduroasa cei drept, dar conteaza ca s-au vazut si ca au putut sa vorbeasca in liniste.
El tine la ea. Se vede dupa privire si dupa grija pe care o are cu ea. Ea tine la el si ar face orice pentru el, iar in momentul asta ii dau lacrimile din cauza tuturor sentimentelor care o navalesc si spera sa fie totul bine pentru amandoi dupa noua ani in care au stat despartiti fara sa stie daca celalalt e bine.
Sper sa fie pe placul vostru.:)
Stiti ca va iubesc:x,
M.
Ca in toate povestile este vorba de un baiat si o fata. Ei bine, cei doi au copilarit impreuna. S-au jucat impreuna, au ras impreuna, mergeau la scoala impreuna si tineau unul la altul chiar daca erau doar niste copii. Toate astea, pana cand, intr-o zi, soarta avea sa-i desparta. El a plecat. Ea a ramas singura si trista. Se gandea la el, se gandea ca nu o sa-l mai vada niciodata si amintirile au ramas in inima lor, precum si toate sentimentele lor. Si anii au trecut, rand pe rand. Ei inca se mai gandeau unul la celalalt si nu aveau nici cea mai vaga idee despre ce avea sa se intample cu ei.
Era o zi calduroasa de iulie. Ea plecase la plimbare. Nici prin gand nu ii trecea ce avea sa afle mai tarziu. Trecusera opt ani de zile de cand cei doi nu se mai vazusera si nu isi mai vorbisera. El se gandise tot timpul la ea. Pe la ora 7 el ii bate la usa in speranta ca o va vedea, insa norocul nu avea sa fie de partea lui. Nu o gaseste. Se duce la prietena lor comuna si o intreaba cum poate da de ea. Prietena il ajuta si a treia zi vorbesc, iar ea se emotioneaza cand afla ca el nu a uitat-o niciodata in toti acesti ani si ca inca tine la ea. Un an de zile au tot vorbit cum au putut, dar dupa noua ani de zile au reusit sa se vada. Tot intr-o zi de vara, calduroasa cei drept, dar conteaza ca s-au vazut si ca au putut sa vorbeasca in liniste.
El tine la ea. Se vede dupa privire si dupa grija pe care o are cu ea. Ea tine la el si ar face orice pentru el, iar in momentul asta ii dau lacrimile din cauza tuturor sentimentelor care o navalesc si spera sa fie totul bine pentru amandoi dupa noua ani in care au stat despartiti fara sa stie daca celalalt e bine.
Sper sa fie pe placul vostru.:)
Stiti ca va iubesc:x,
M.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)