vineri, 14 octombrie 2011

Durere...sau pierderea unui om drag

      Cand eram mai mica si mai naiva, credeam ca oamenii sau cel putin cei dragi mie or sa traiasca pentru totdeauna si vor fi alaturi de mine. Erau multe persoane de care ma bucuram zilnic, radeam si aveau grija de mine. Nici prin cap nu-mi trecea ce avea sa se intample mai tarziu si anume ca nu or sa mai fie. 
       Zilele au trecut si rand pe rand au inceput sa piara toti...cei care mi-au fost alaturi in copilarie, rude mai indepartate. Prima data nu intelegeam ce se imtampla, insa mai tarziu am reusit sa inteleg, oamenii plecau si nu se mai intorceau. Cel mai bine am inteles cand am pierdut o una din cele mai dragi persoane mie. A fost greu la inceput, dar dupa m-am obisnuit. Sunt unele persone care nu isi mai revin niciodata dupa ce pierd pe cineva drag, dar sunt si persoane care isi revin si merg mai departe. Unele nu ajung sa le spuna celor care nu mai au mult, ceea ce simt pentru ele sau nu au curaj.
       Eu cred ca cel mai bine le spunem cand avem ocazia si tuturor indiferent de stadiul in care se afla.

Amintiri


Am plecat din nou din Bucuresti si am ajuns intr-un loc minunat, locul copilariei mele(recunosc sincer cu mana pe inima ca nu am crescut in Bucuresti). Ca prin minune m-am intalnit cu o buna prietena de-a mea din copilarie ceea ce mi s-a parut extraordinar si fara sa mai stam pe ganduri am inceput sa povestim. Ne-am adus aminte cu drag de anii copilariei, de tot ce faceam impreuna, ba chiar am mai facut din nou unele lucruri si ne-am distrat ca si atunci. Dupa experienta asta, am realizat din nou ca am avut o copilarie frumoasa, plina de lucruri de care un copil are nevoie si chiar daca am crescut la bunici, am cei 7 ani de acasa (multi copii din ziua de azi se pare ca nu ii mai au sau poate ii au in doze foarte mici). Tot din ultima experienta realizez ca toti copii care nu cresc in fata calculatorului au mai multe amimtiri, mai multi prieteni, socializeaza mai mult si mai usor, pe cand cei care se joaca pe calculator se inchid tot mai mult in ei si in casa fara sa vada ce le rezerva viata si copilaria totodata. Nu fac prostii pentru care sa fie pedepsiti, de care sa isi aduca aminte cu drag si de care sa rada mai tarziu.