Povestioara.

La cererea prietenei mele Andra o scriu o mica poveste doar ca nu este chiar de dragoste, dar este o povestioara draguta(zic eu).


Ca in toate povestile este vorba de un baiat si o fata. Ei bine, cei doi au copilarit impreuna. S-au jucat impreuna, au ras impreuna, mergeau la scoala impreuna si tineau unul la altul chiar daca erau doar niste copii. Toate astea, pana cand, intr-o zi, soarta avea sa-i desparta. El a plecat. Ea a ramas singura si trista. Se gandea la el, se gandea ca nu o sa-l mai vada niciodata si amintirile au ramas in inima lor, precum si toate sentimentele lor. Si anii au trecut, rand pe rand. Ei inca se mai gandeau unul la celalalt si nu aveau nici cea mai vaga idee despre ce avea sa se intample cu ei.
Era o zi calduroasa de iulie. Ea plecase la plimbare. Nici prin gand nu ii trecea ce avea sa afle mai tarziu. Trecusera opt ani de zile de cand cei doi nu se mai vazusera si nu isi mai vorbisera. El se gandise tot timpul la ea. Pe la ora 7 el ii bate la usa in speranta ca o va vedea, insa norocul nu avea sa fie de partea lui. Nu o gaseste. Se duce la prietena lor comuna si o intreaba cum poate da de ea. Prietena il ajuta si a treia zi vorbesc, iar ea se emotioneaza cand afla ca el nu a uitat-o niciodata in toti acesti ani si ca inca tine la ea. Un an de zile au tot vorbit cum au putut, dar dupa noua ani de zile au reusit sa se vada. Tot intr-o zi de vara, calduroasa cei drept, dar conteaza ca s-au vazut si ca au putut sa vorbeasca in liniste.
El tine la ea. Se vede dupa privire si dupa grija pe care o are cu ea. Ea tine la el si ar face orice pentru el, iar in momentul asta ii dau lacrimile din cauza tuturor sentimentelor care o navalesc si spera sa fie totul bine pentru amandoi dupa noua ani in care au stat despartiti fara sa stie daca celalalt e bine.


Sper sa fie pe placul vostru.:)

Stiti ca va iubesc:x,
M.