Amintiri

Am plecat din nou din Bucuresti si am ajuns intr-un loc minunat, locul copilariei mele(recunosc sincer cu mana pe inima ca nu am crescut in Bucuresti). Ca prin minune m-am intalnit cu o buna prietena de-a mea din copilarie ceea ce mi s-a parut extraordinar si fara sa mai stam pe ganduri am inceput sa povestim. Ne-am adus aminte cu drag de anii copilariei, de tot ce faceam impreuna, ba chiar am mai facut din nou unele lucruri si ne-am distrat ca si atunci. Dupa experienta asta, am realizat din nou ca am avut o copilarie frumoasa, plina de lucruri de care un copil are nevoie si chiar daca am crescut la bunici, am cei 7 ani de acasa (multi copii din ziua de azi se pare ca nu ii mai au sau poate ii au in doze foarte mici). Tot din ultima experienta realizez ca toti copii care nu cresc in fata calculatorului au mai multe amimtiri, mai multi prieteni, socializeaza mai mult si mai usor, pe cand cei care se joaca pe calculator se inchid tot mai mult in ei si in casa fara sa vada ce le rezerva viata si copilaria totodata. Nu fac prostii pentru care sa fie pedepsiti, de care sa isi aduca aminte cu drag si de care sa rada mai tarziu.