Ce a fost 2010?

Bun gasit dragilor. Mai sunt mai putin de 6 ore si intram in noul an asa ca va urez de pe acum un an 2011 cat mai bun, cat mai placut, cu muulte impliniri si voie buna, cat mai multe dorinte implinite si sa fiti iubiti. Sa speram ca 2011 va fi mult mai bun decat 2010, eu una cel putin asa sper pentru ca per total 2010 nu mi.a placut mai deloc decat spre final.
Ca sa va luminez putin pentru mine primele 6 luni din 2010 nu au fost cele mai fericite (am suferit destul), insa prin septembrie a aparut si o raza de soare. Am inceput sa cunosc noi oameni, oameni care mi-au dovedit ca imi pot fi prieteni adevarati, oameni care mi-au facut surprize la care nu ma asteptam, oameni care s-au gandit la mine mai mult decat ar fi trebuit si mi-au aratat ca tin la mine. Le multumesc tuturor prietenilor pentru viata mai frumoasa pe care mi-o fac zi de zi si pentru toate lucrurile frumoase de care am parte alaturi de ei(Ana, Ana blonda, Carmen, Edy, Alex, Sorin, George, Florin, George(kretzu), Mircea, Aly, Dragos, Ioana,Sergiu, Dana, Raluca, Ionut, Bianca, Radu, Cristi, Cosminel si alte cateva persoane).
Va multumesc pentru tot:x.


Stiti ca va iubesc:x,
Madoo

Ellie Goulding - Your Biggest Mistake

Inca o melodie ce-o dedic din toata inima Madalinei ♥ O dimineata placuta.

Administrator Smith

Ellie Goulding : The Writer

Dedic aceasta melodie dragei mele prietene Madalina, asculta-i versurile, sunt superbe.

Administrator Smith

Cadou de Mos Craciun

Am hotarat ca e momentul sa ii facem si blog-ului nostru un mic cadou de Mos Craciun. :D
Completand editarea aspectului care a inceput acum cateva saptamani, am adaugat si unul dintre elementele finale, anume HEADER-ul blog-ului. 
Am realizat ca textul si imaginile devenisera prea monotone si se cerea un header cu un aspect mai profesionist si mai elegant. 
Sper sa va placa, astept parerile voastre intr-un comentariu. 
Va urez sarbatori fericite in continuare, sper ca v-ati bucurat toti de minunata sarbatoare de Craciun, alaturi de cei dragi. Toate cele bune. 

Adminstrator Smith

Ajunul Craciunului

Ce repede a trecut vremea si au venit si sarbatorile. Toata lumea se pregateste cu mic cu mare, cu cat mai multe feluri de mancare, care mai de care alese, cu niste cadouri (ca doar trebuie sa vina Mosul)...copii asteaptandu-l cu nerabdare, iar eu stau asa mai singurica (bine, totusi alaturi de familie) si ma gandesc la voi cititorii nostri si sper ca macar voi sa va ganditi la mine daca nu are cine asa in mod deosebit in afara de prietenii mei.
Pentru voi am numai ganduri bune, sper sa va aduca Mosul tot ce va doriti si sper sa va simtiti bine alaturi de cei dragi. Sa fiti iubiti (cat mai mult). Craciun Fericit tuturor...va puuup si va iubesc:)

Memoriile unei calatorii - prima pagina a jurnalului de calatorie

 Calatorie…

Hmm, a venit si momentul sa plec din Bucuresti vacanta asta, am hotarat sa ma indrept catre Brasov, o destinatie destul de frumoasa pe timp de Iarna, spre deosebire de Bucuresti. Poluarea, lipsa de zapada, aglomeratia, agitatia, toate astea nu mi-au placut niciodata si de aceea in fiecare iarna prefer Brasovul ca destinatie de vacanta, e mult mai placut, aer curat, zapada din belsug, oamenii sunt mai relaxati, mai putina agitatie, mai multe obiective si posibilitati de distractie, intr-un cuvant, in Brasov e mult mai bine ca in Bucuresti si cu asta cred ca sunteti toti de acord.

Am sa tin un jurnal de calatorie pe timpul vizitei mele in Brasov, am sa incep sa descriu drumul meu pana acolo, o sa continui cu cele intamplate si o sa inchei cu calatoria inapoi spre Bucuresti, inapoi la rutina zilnica, inapoi la scoala, inapoi la datorie, cum s-ar zice.

Dimineata devreme….ora 6:00, nu e un moment tocmai placut sa deschizi ochii, sa vezi (sau mai bine zis sa nu vezi nimic) ca e intuneric si sa te chinui sa aprinzi o lumina chioara. Asa mi-am “petrecut” eu dimineata asta, splendid, nu?

Dau nas in nas cu mama, ma ia in brate, ma pupa (stiu ca-I oarecum trista ca plec, fara mine in Bucuresti nu prea e distractie, e monotonie si plictiseala). Termin de facut bagajul, indes o mana de haine intr-un rucsac vechi si arunc niste haine pe mine. Ca intotdeauna, o astept pe mama cateva minute bune sa fie gata de plecare, doar e femeie, iar femeile se aranjeaza greu, se imbraca complicat si sunt prea atente la detalii (stiu ca am fost misogin aici, injurati-ma).

Sar in bocanci, iau greutatea de rucsac in spate si ma urc intr-un taxi cu un sofer nu tocmai “minunat”. Umpic grasut, chel, ascultand Radio Guerilla (la aparat era o prezentatoare de toata jena, vai de capul ei…), dar sofer bun. Ajung in gara cu ceva timp inaintea plecarii trenului si bineinteles, eu si mama alegem sa petrecem urmatoarele 40 de minute la MC Donald’s-ul din gara.

Macar aici a fost o parte foarte placuta, un mic dejun cald si bogat, o cafea aromata si un desert pe cinste (clatite cu gem de caise, yum! – stiu ca v-am facut pofta =P ). Vine si vremea sa merg spre linia 9 (ce-mi aduce aminte de “Platform 9 and 3 quarters din filmul Harry Potter and the Philosopher’s Stone) si ma imbarc in vagonul 21, locul 92. Am noroc ca-I loc la geam, prize langa mine (pot sa-mi alimentez laptop-ul linistit), caldurica, confort, vis, ce sa mai.

Primesc mesaj :BIP!:….hmm…cine sa fie?! Bineinteles, draga mea Madalina, mereu gandindu-se la mine si urandu-mi un calduros “Buna dimineata”. N-am mai vazut-o de zile bune, mi-e atat de dor de ea. Interiorul meu urla, dar urla din toate ranunchiurile de dorul pe care-l port. Se pare ca o sa indur ceva in continuare, n-o sa ajung sa o vad mai devreme de 29-30 Decembrie, asta e peste 5-6 zile (la naiba!).

Din lipsa de ocupatie pe care ti-o poate oferi un laptop (fara internet) intr-un Rapid catre Brasov, ma hotarasc sa-mi astern ideile pe-o hartie electronica, vad ca imi merg bine degetele pe tastatura, am ceva inspiratie si am pofta de scris. O sa continui sa fac insemnari de drum…poate se intampla ceva memorabil (poate se rupe sina, ahahah =D ). Momentan stationez in Ploiesti. Am primit un mesaj :BIP:, presupun ca tot de la draga mea Madalina, deci trag clapa VAIO-ului ca sa citesc randurile scrise de ea….

Trecem pe pagina 2. Am luat-o din loc (sper sa fi fost Ploiesti cel din care am plecat, pentru ca asa parea) O coada de peste 10 masini statea la bariera, asteptand sa treaca trenul in care ma aflu si eu. Mi-as fi dorit oarecum sa fiu printre acele masini, obisnuia sa-mi placa sa astept si sa vad trenul care trece prin fata masinii. Poate e o placere de care nu mai sunt constient…poate daca m-as afla acolo v-as putea spune mai clar.

N-am avut un somn extaodinar azi-noapte, deci era si normal si evident sa ma ia somnul acum. Dar la cat de incomod si ranchiunos e locul pe care stau (pentru dormit, ma refer), prefer sa-mi inving somnul. Hai Mada, hai, mai scrie-mi ceva…

Pana scrie draga de ea ceva in mesajele ei calduroase, care uneori imi fac atat de bine, pe care iubesc sa le citesc mereu, mi-am pus niste muzica pentru mood-ul meu general. ATC – Around the world suna bine la ora asta, e 9 jumate, deci n-am chef de obisnuitul dub-step sau de Ellie Goulding (chiar daca ii iubesc melodiile, n-am chef de ea acum). Anii 80-90 suna chiar bine acum, ma relaxes, inchid ochii, inca astept un mesaj de la ea…nu de alta, dar somnul devine din ce in ce in ce mai pronuntat…mama lui!

Ah, sa nu uit. Mersi mult bunul meu prieten Dragos, muzica ce mi-ai dat-o zilele astea chiar prinde bine calatoriei asteia, in special drumului. Homie love.

Faithless – Insomnia e fix de ce-aveam eu nevoie acum. Trebuie sa-mi induca putina insomnia lui, tipul asta, Maxi Jazz, chiar incerc sa nu adorm si sa ruinez toate sutele de impresii pe care le-as putea scrie aici pe parcursul acestui drum. Daca volumul de la laptop ar merge mai tare de maxim ar fi perfect =D

Iarasi stationez, dar n-am nici cea mai mica idée unde ma aflu (probabil Campina). Am mai primit un mesaj intre timp, nimic notabil de citit in el (doar o mica rutina). Un catel se chinuie sa treaca o serie de sine de tren, saracul nu e tocmai abil (are un piciorus schiop =( ). A reusit intr-un final sa le treaca…vroiam sa remarc aici…in tara asta pana si cainii o duc rau, d-apai oamenii…God have mercy!

Anyway, sa trecem peste frustraile mele legat de politice si sitemul de conducere guvernamental din Romania, n-are rost sa umplu pagina asta cu prostii (le stie toata lumea, traim intr-o tara de tot cacatul, si pe-asta am zis-o pe Românește).

Primesc oarecare laude de la scumpa de Mada, pentru descrierea adusa numelui meu intr-un mesaj anterior, ma citez “Numele meu maghiar plus grecescul frecvent intalnit, per total: Keresztes-Alexandru.” Am omis Kelerman aici, nu era pe tema. Daca as fi sa-I fac o descriere, i-as spune “Nemtescul ce nu ma caracterizeaza prea mult” , desi-mi place oarecum sa citesc despre perioada nazista si ma pasioneaza o oarecare masura din Al II-lea Razboi Mondial.

Btw, ascultati Snap – The power =D E prea tare melodia. “I got the power” suna asa de incurajator, parca iti da forta sa treci peste orice.

“The kisses of the sun” ; “The radio playing songs I never heard” , ce versuri superbe, a venit din nou la rand ATC – Around the world, parca-mi place prea mult, e prea faina. Chiar va recomand muzica din 90, suna foarte bine, suna a muzica adevarata, dupa ce asculti o duzina de comerciale, asta chiar suna excelent.

M-am apropiat usor-usor de zona de podis. Urme sterse de zapada (urmele sunt de zapada, ele defapt sunt sterse de vreme, de caldura, de pamant…) imi “incarca” peisajul cam murdar (e plin de noroi si pamant, totul e maro).

Tot ce-mi place de aici sunt casutele, inspira liniste, inspira caldura unui camin, inspira pace, mi-as dori tare mult sa locuiesc intr-o casuta in varful unui deal, impreuna cu Mada a mea, ar fi minunat, atat de calm, atat de lipsit de griji. =D Hey, nu va luati de mine! Toti avem visele noastre, e frumos sa visezi =D

Ce apa spalacita, arctica, verde, are raul Prahova, acum c-am trecut pe langa el, chiar nu-mi place cum arata…dar ce arata bine pe timp de iarna? Nu prea multe, majoritatea sunt inghetate, inlemnite, lipsite de viata, lipsite de caldura.

Si mai trec pe langa o “scara” de casute, asezate pe dealul din stanga mea. Care mai de care mai etajate, mai colorate, mai “impodobite”, adevarate palate demne de personalitati regale. Gigi Becali ar fi gelos (ROFL! =D )

Ca tot am ocazia, am sa mentionez si-o melodie veche ce mi-a venit in playlist, Britney Spears si Geenie in a bottle chiar au avut succes, de-ar fi continuat asa…

Iar ne-am oprit, de ce ne-am oprit in mijlocul nimcului? De ce ….? Buna intrebare, daca gasitit un raspuns, anuntati-ma. Cu atatea opriri si hop-uri, o sa ajung cu o intarziere pe cinste. Incep sa cred ca asa cum merge si trenul asta merge si viata noastra…numai hop-uri si impiedicari. Dar ne ridicam si continuam…n-avem de-ales. (hai ca deja aberez =D)

Uite Mada, ca sa te asigur ca tu vei fi (acum deja esti) prima cititoare a ceea ce scriu, pentru ca mi-ai cerut asta printr-un mesaj, iti dedic acest rand tie, numai tie :HUG: !

In sfarsit putina miscare, deja cam luase proportii trenul, daca mai stateam mult, se ingrasa cu cateva tone. >.<

Muzica din ce in ce mai buna, Backstreet boys – I want it that way suna excelent, mai ca toate melodiile din acest playlist, perfect pentru drum :D

Incepe sa se contureze un peisaj din ce in ce mai primitor, a mai iesit putin soarele la iveala, incep sa apara creste din ce in ce mai marete si raul Prahova parca are un alt aspect, e mai curat, mai cristalin =D Se vede ca ne apropiem de “creierul” raului, de izvor ma refer.

Scuzati-mi pauza, am luat o pauza de grafica in Photoshop si-am incercat o compozitie care n-a iesit cine stie ce, nu e prea satisfacator rezultatul, dar repetitia e mama invataturii, deci :D

Am ajuns in Sinaia, stationez aici de ceva vreme si m-am hotarat sa mai butonez cateva randuri.

Ma bucur ca mereu reusesc s-o incant pe draga de Mada, mereu reusesc s-o fac sa zambeasca, sa fie fericita, mereu reusesc sa-I confer grija si atentia de care are nevoie =D.

Cine n-a zis ca “scrisul te pune in miscare” ? =) Am pornit-o din nou la drum, sa speram ca n-o sa ajung mai devreme decat e programat, am vorbit cu tata si nu prea ar pica bine o “sosire spectaculoasa”, cu jumatate de ora mai devreme >.<

Muntii Bucegi se contureaza foarte frumos in stanga mea (daca nu ati remarcat deja din randurile de pana acum, ma aflu langa geam si am o priveliste minuntata, mereu in stanga :D ), creste acoperite de zapada, in curand o sa ajung si la Crucea de pe Caraiman, mereu ma bucur s-o am in zare, parca imi confera acea siguranta de care am nevoie cand calatoresc =D

Ca sa ma abat putin de la subiect, nici nu-mi vine sa cred ca azi e Ajunul Craciunului, ca a venit atat de repede, ca diseara vine Mosu ^_^ si ca o sa primim toti cadouri, ca o sa avem in suflet spiritul Craciunului si-o sa primi colinde, urari, sentimente, ganduri bune, toate acele lucruri care te fac fericit si care iti adauga un strop de seninatate si bucurie in suflet  ^_^

Revenind la drumul meu, ma opresc “cu privirea” (ca fizic n-am cum) sa admir Crucea de pe Caraiman. Ma inchin in gand, zic Doamne Ajuta si tot ce-I mai bun! Multumesc c-am mai ajuns s-o vad inca o data, sper sa mai urmeze inca multe alte “vizualizari” ale acestui “monument” cu o simbolistica deosebita. Sper ca intr-o zi sa ajung s-o vad in toata splendoarea ei, nu doar de la kilometri departare. =)

Bineinteles, odata cu Crucea avem si statiunea montana Busteni. Am petrecut cateva zile acum ceva timp aici si pot sa spun ca nu-I cine stie ce, e chiar boooring >.<” Nu prea ai ce face, in afara de cota 1400 (daca functioneaza dracovenia de telecabina), chiar e un orasel plictisitor si neanimat. Trecem peste =D

Se putea sa nu stam si aici un car de timp total nefolositor? Timpul inseamna bani amice (ma refer la mecanicu’ de la butoanele locomotivei), asa ca pune niste carbuni pe foc si da-i drumu’ manetei de frana, pierzi prea mult timp! Ah, daca conduceam eu, eram la Brasov demult >.< (modestia iese din mine…neasteptat, nu? )

Eiffel 65 – Blue e o melodie super tare, destul de veche si mega-cunoscuta, ma bucur ca-i si ea inclusa in playlist-ul de azi, chiar merita toate laudele, a rupt cluburile acum ceva timp d(^_^)b

Am ramas tampit si mi-am tras si-o palma cand am vazut asta pe o borna kilometrica: Brasov 25Km >.< WTF? Deci eu mai am 25 de Km de mers si dupa ceas, eu trebuie sa merg inca aproximativ o ora o.O Urasc Caile Ferate Romane, pierd prea mult timp! Prea multe opriri inutile, prea multa sationare, prea putina viteza si actiune de miscare…nts nts. *_*

Anyway, trecand peste asta, am terminat playlist-ul de drum, cel din ani 80-90, am hotarat sa ascult cap-coada albumul Lights, opera realizata de Ellie Goulding ♥  Albumul debuteaza perfect, melodia Guns and Horses are niste versuri superbe, geniale, cum vreti voi ^_^

Ma opresc aici cu scrisul, va las alaturi de muzica lui Ellie, s-a cam stins inspiratia mea, nu prea mai am ce sa scriu, iarasi mi-a venit somnul (de data asta m-a izbit frontal) si ma cam apropii de destinatie. Drumul meu, ce-a mai ramas din el, nu mai contine prea multe diferente fata de ce-a fost pana acum. O sa continui jurnalul meu de calatorie cand ajung la caminul tatalui meu, undeva din patul moale si confortabil, sorbind usor din cana vinul fiert cu scortisoara si mere.

Inainte de asta, vreau sa va mai spun ca raul Prahova e superb acum, are o claritate perfecta, un aspect “impunator” si da exact senzatia unui rau inghetat de munte. Un peisaj superb, in opinia mea =D Pe mai tarziu…

Administrator Smith

Cele mai frumoase momente...

Ca tot este speritul sarbatorilor de iarna si toti devenim mai sentimentalisti, nu fac nici eu exceptie de la regula si am devenit putin sentimentalista (si asa sunt eu mai sentimentalista din fire) si m-am gandit ca ar fi dragut sa rememoram ceva momente frumoase alaturi de familie, prieteni, persoane foarte dragi noua.
Eu una inca ma mai gandesc la ziua de vineri cand am luat bataieee cu zapada. Ala a fost un super moment pentru ca am ras din toata inima si ii multumesc partenerului de bataie (Sergiu), pentru ca m-am distrat foarte mult si am ras pana nu am mai putut. Alte momente de acest gen au mai avut loc pe la facultate alaturi de colega mea Dana (o iubesc pentru tot ceea ce face si pentru ca este foarte draguta, cel putin cu mine) pentru ca nu exista zi de facultate si zi normala in care sa nu radem (astea sunt alte momente funny din viata asta). Niste momente dragute mai sunt cele in care rad cu colegul meu de blog, Alex, si ii mai spun ceva de genu "ia un pachet de servetele si las-o asa" sai "e de o seninatate rara" si multe altele (si alaturi de el rad foarte mult). Momente funny sunt cele in care stau de vorba cu verii mei, dar in special cu unul dintre ei (Cristi), iar cand se apuca sa povesteasca ceva eu ma pregatesc de o portie de ras.
Pe langa cei 3 amintiti, alaturi de care am avut parte de momente frumoase din viata le adaug si pe urmatoarele persoane care imi sunt apropiati pe lanaga familie: Ana, Carmen, Ana (blonda - se stie ea), Radu, Emilia si Doruta (pe numele ei adevarat Cristina), Dana...pe cine am omis imi cer scuze, dar in momentul asta nu-mi mai aduc aminte asa bine. Ar mai fi colegii mei de liceu alaturi de care am petrecut 4 ani de zile cu bune si cu rele.
Cred ca pe langa familie, cele mai frumoase momente le petrecem tot alaturi de prietenii cei mai buni pentru ca pentrecem cel mai mult timp cu ei, iar momentele astea frumoase de care vorbesc sunt clipele de fericire, clipele in care razi, clipele in care te distrezi, in care simti ca nimic nu te poate atinge, clipele in care razi cel mai tare, momentele in care te simti bine in pielea ta si ca le ai aproape pe cele mai importante persoane fara sa mai conteze ce se va intampla mai departe.
Sper sa aveti parte de cat mai multe momente frumoase in viata asta, pentru astea sunt cele mai importante pe langa casa, familie si cariera; momentele traite la intensitate maxima alaturi de cei dragi pentru ca ele ne fac viata mai frumoasa. Distrati-va cat mai mult alaturi de ei:).

Ganduri

Inceputul zilei de azi a fost putin cam rau pentru ca am avut parte de niste ganduri mai urate,dar o parte din ele s-au spulberat pentru ca in momentul de fata stau de vorba cu cel mai bun prieten al meu(alex) si alaturi de el pot trece mai repede peste gandurile si lururile rele. In fiecare zi avem ganduri mai mult sau mai putin bune, bine este sa stim cu cine sa le impartasim,cui sa le povestim pentru ca stim faptul ca persoana aia ne va asculta si ne va putea da sfaturi sau ne va face sa ne simtim mai bine. In ziua de astazi toti avem din ce in ce mai multe griji si ne gandim la tot felul de lucruri, gandurile fiind din ce in ce mai sumbre. Toate gandurile astea vin de la problemele pe care le avem in fiecare zi (la serviciu,la scoala,facultate), ganduri legate de prietenii nostril, ganduri legate de familie si multe altele care pot aparea instantaneu, fara sa ne asteptam.
In fiecare zi putem avea ganduri frumoase si mai putin frumoase…gandurile frumoase vin de la prietenii nostrii cei mai buni care ne arata cat de mult tin la noi si faptul ca se gandesc la noi in orice moment al zilei(eventual ne mai trimit si un mesaj dragut din cauza caruia incepem sa radem in metrou, tramvai sau pe strada-cum mi se intampla mie de obicei:d). Pe mine prietenii mei mai binedispun oricand si atunci cand primesc mesaje de la ei zambesc indiferent de locul unde ma aflu si de cati oameni am pe langa mine. Este frumos sa te gandesti la prieteni pentru ca pe langa familie ei sunt cel mai frumos lucru care se poate intampla in viata unui om si intr-adevar gandurile cele mai frumoase vin de la ei si de de la familie. Este frumos sa ai ziua plina de ganduri frumoase, care te pot inveseli pana si in cele mai urate momente ale zilei.
De fiecare data gandurile il pot face pe om sa fie trist sau fericit, iar prietenii cei mai buni (adevarati) isi pot da seama de ceea ce se intampla prin intermediul a ceea ce spunem si a ceea ce gandim. Pana si un copil pe care il vedem pe strada ne poate pune pe ganduri; ii putem zambi si la randul sau ne poate zambi si el, ne putem gandi la copilaria noastra sau la faptul ca este un copil dragut si scump.
Gandurile sunt defapt o lupta cu noi insine, prin ele putem suferi sau puteam sa fim cei mai fericiti...totul depinde de situatie deci aveti grija de voi si gandurile voastre. Incercati sa fiti cat mai fericiti si sa va ganditi numai la lucruri frumoase.

Design nou

Fiind Administratorul acestui Blog, am decis ca astazi, 15 Decembrie 2010 sa schimb sablonul de aspect al blog-ului, pentru claritate sporita si un plus de eleganta.

Deasemenea, noul sablon se incardreaza in anotimpul curent, iarna :)

Urmatoarea schimbare am planuit-o de Craciun, cand blog-ul va primi decoratiuni de Craciun si postari noi (legate de aceasta sarbatoare). Va multumim, cititorii nostri.

Administrator Smith

Ceva frumos

Iarasi am lenevit zilele astea, pe blog nescriind si nerespectandu-mi programul de iesit prin oras si aducandu-va noutati, insa ieri nu am fost lenesa absolut deloc. Ca sa fie totul mai clar o sa va povestesc incepand cu ziua de marti.
Avand cursuri pana pe la 7 si 20 am ajuns acasa pe la 8 jumatate poate chiar putin mai tarziu, iar pe la ora 9 avea sa sune telefonul pentru a fi invitata la o piesa de teatru realizata de profesoara din Scoala Superioara Comerciala Nicolae Kretzulescu, doamna Nicolae Mirela, impreuna cu actrita Luiza Ionescu, actori fiind elevi ai Scolii Superioare. Piesa se intituleaza "Gaitele" si a fost jucata ieri in incinta liceului unde au fost invitate mai multe persoane cum ar fi actori, prieteni ai actorilor, parintii actorilor (nu de alta dar ar fi trebuit sa vada rodul muncii copiilor lor). Copii s-au descurcat exceptional avand in vedere ca a fost prima reprezentatie a lor pe scena, toti invitatii au fost foarte curiosi sa ii vada, urmarindu-i cu foarte mare atentie, ceea ce a fost un lucru foarte bun(in ziua de azi oamenii nu mai au rabdare sa stea pana la final, dar ei toti invitatii au stat pana la final si i-au aplaudat cat au putut ei de mult si de tare).

Eu ii felicit pentru reusita si sper sa mai vedem si alte reprezentari:) astept inivatia lor. Felicitari!!!

La multi ani romani!!

Pentru ca am avut probleme cu netul va spun tocmai acum...La muuuuulti ani Romaniiilor!!:*:*>:D<(scuze de intarziere)