Memoriile unei calatorii - prima pagina a jurnalului de calatorie

 Calatorie…

Hmm, a venit si momentul sa plec din Bucuresti vacanta asta, am hotarat sa ma indrept catre Brasov, o destinatie destul de frumoasa pe timp de Iarna, spre deosebire de Bucuresti. Poluarea, lipsa de zapada, aglomeratia, agitatia, toate astea nu mi-au placut niciodata si de aceea in fiecare iarna prefer Brasovul ca destinatie de vacanta, e mult mai placut, aer curat, zapada din belsug, oamenii sunt mai relaxati, mai putina agitatie, mai multe obiective si posibilitati de distractie, intr-un cuvant, in Brasov e mult mai bine ca in Bucuresti si cu asta cred ca sunteti toti de acord.

Am sa tin un jurnal de calatorie pe timpul vizitei mele in Brasov, am sa incep sa descriu drumul meu pana acolo, o sa continui cu cele intamplate si o sa inchei cu calatoria inapoi spre Bucuresti, inapoi la rutina zilnica, inapoi la scoala, inapoi la datorie, cum s-ar zice.

Dimineata devreme….ora 6:00, nu e un moment tocmai placut sa deschizi ochii, sa vezi (sau mai bine zis sa nu vezi nimic) ca e intuneric si sa te chinui sa aprinzi o lumina chioara. Asa mi-am “petrecut” eu dimineata asta, splendid, nu?

Dau nas in nas cu mama, ma ia in brate, ma pupa (stiu ca-I oarecum trista ca plec, fara mine in Bucuresti nu prea e distractie, e monotonie si plictiseala). Termin de facut bagajul, indes o mana de haine intr-un rucsac vechi si arunc niste haine pe mine. Ca intotdeauna, o astept pe mama cateva minute bune sa fie gata de plecare, doar e femeie, iar femeile se aranjeaza greu, se imbraca complicat si sunt prea atente la detalii (stiu ca am fost misogin aici, injurati-ma).

Sar in bocanci, iau greutatea de rucsac in spate si ma urc intr-un taxi cu un sofer nu tocmai “minunat”. Umpic grasut, chel, ascultand Radio Guerilla (la aparat era o prezentatoare de toata jena, vai de capul ei…), dar sofer bun. Ajung in gara cu ceva timp inaintea plecarii trenului si bineinteles, eu si mama alegem sa petrecem urmatoarele 40 de minute la MC Donald’s-ul din gara.

Macar aici a fost o parte foarte placuta, un mic dejun cald si bogat, o cafea aromata si un desert pe cinste (clatite cu gem de caise, yum! – stiu ca v-am facut pofta =P ). Vine si vremea sa merg spre linia 9 (ce-mi aduce aminte de “Platform 9 and 3 quarters din filmul Harry Potter and the Philosopher’s Stone) si ma imbarc in vagonul 21, locul 92. Am noroc ca-I loc la geam, prize langa mine (pot sa-mi alimentez laptop-ul linistit), caldurica, confort, vis, ce sa mai.

Primesc mesaj :BIP!:….hmm…cine sa fie?! Bineinteles, draga mea Madalina, mereu gandindu-se la mine si urandu-mi un calduros “Buna dimineata”. N-am mai vazut-o de zile bune, mi-e atat de dor de ea. Interiorul meu urla, dar urla din toate ranunchiurile de dorul pe care-l port. Se pare ca o sa indur ceva in continuare, n-o sa ajung sa o vad mai devreme de 29-30 Decembrie, asta e peste 5-6 zile (la naiba!).

Din lipsa de ocupatie pe care ti-o poate oferi un laptop (fara internet) intr-un Rapid catre Brasov, ma hotarasc sa-mi astern ideile pe-o hartie electronica, vad ca imi merg bine degetele pe tastatura, am ceva inspiratie si am pofta de scris. O sa continui sa fac insemnari de drum…poate se intampla ceva memorabil (poate se rupe sina, ahahah =D ). Momentan stationez in Ploiesti. Am primit un mesaj :BIP:, presupun ca tot de la draga mea Madalina, deci trag clapa VAIO-ului ca sa citesc randurile scrise de ea….

Trecem pe pagina 2. Am luat-o din loc (sper sa fi fost Ploiesti cel din care am plecat, pentru ca asa parea) O coada de peste 10 masini statea la bariera, asteptand sa treaca trenul in care ma aflu si eu. Mi-as fi dorit oarecum sa fiu printre acele masini, obisnuia sa-mi placa sa astept si sa vad trenul care trece prin fata masinii. Poate e o placere de care nu mai sunt constient…poate daca m-as afla acolo v-as putea spune mai clar.

N-am avut un somn extaodinar azi-noapte, deci era si normal si evident sa ma ia somnul acum. Dar la cat de incomod si ranchiunos e locul pe care stau (pentru dormit, ma refer), prefer sa-mi inving somnul. Hai Mada, hai, mai scrie-mi ceva…

Pana scrie draga de ea ceva in mesajele ei calduroase, care uneori imi fac atat de bine, pe care iubesc sa le citesc mereu, mi-am pus niste muzica pentru mood-ul meu general. ATC – Around the world suna bine la ora asta, e 9 jumate, deci n-am chef de obisnuitul dub-step sau de Ellie Goulding (chiar daca ii iubesc melodiile, n-am chef de ea acum). Anii 80-90 suna chiar bine acum, ma relaxes, inchid ochii, inca astept un mesaj de la ea…nu de alta, dar somnul devine din ce in ce in ce mai pronuntat…mama lui!

Ah, sa nu uit. Mersi mult bunul meu prieten Dragos, muzica ce mi-ai dat-o zilele astea chiar prinde bine calatoriei asteia, in special drumului. Homie love.

Faithless – Insomnia e fix de ce-aveam eu nevoie acum. Trebuie sa-mi induca putina insomnia lui, tipul asta, Maxi Jazz, chiar incerc sa nu adorm si sa ruinez toate sutele de impresii pe care le-as putea scrie aici pe parcursul acestui drum. Daca volumul de la laptop ar merge mai tare de maxim ar fi perfect =D

Iarasi stationez, dar n-am nici cea mai mica idée unde ma aflu (probabil Campina). Am mai primit un mesaj intre timp, nimic notabil de citit in el (doar o mica rutina). Un catel se chinuie sa treaca o serie de sine de tren, saracul nu e tocmai abil (are un piciorus schiop =( ). A reusit intr-un final sa le treaca…vroiam sa remarc aici…in tara asta pana si cainii o duc rau, d-apai oamenii…God have mercy!

Anyway, sa trecem peste frustraile mele legat de politice si sitemul de conducere guvernamental din Romania, n-are rost sa umplu pagina asta cu prostii (le stie toata lumea, traim intr-o tara de tot cacatul, si pe-asta am zis-o pe Românește).

Primesc oarecare laude de la scumpa de Mada, pentru descrierea adusa numelui meu intr-un mesaj anterior, ma citez “Numele meu maghiar plus grecescul frecvent intalnit, per total: Keresztes-Alexandru.” Am omis Kelerman aici, nu era pe tema. Daca as fi sa-I fac o descriere, i-as spune “Nemtescul ce nu ma caracterizeaza prea mult” , desi-mi place oarecum sa citesc despre perioada nazista si ma pasioneaza o oarecare masura din Al II-lea Razboi Mondial.

Btw, ascultati Snap – The power =D E prea tare melodia. “I got the power” suna asa de incurajator, parca iti da forta sa treci peste orice.

“The kisses of the sun” ; “The radio playing songs I never heard” , ce versuri superbe, a venit din nou la rand ATC – Around the world, parca-mi place prea mult, e prea faina. Chiar va recomand muzica din 90, suna foarte bine, suna a muzica adevarata, dupa ce asculti o duzina de comerciale, asta chiar suna excelent.

M-am apropiat usor-usor de zona de podis. Urme sterse de zapada (urmele sunt de zapada, ele defapt sunt sterse de vreme, de caldura, de pamant…) imi “incarca” peisajul cam murdar (e plin de noroi si pamant, totul e maro).

Tot ce-mi place de aici sunt casutele, inspira liniste, inspira caldura unui camin, inspira pace, mi-as dori tare mult sa locuiesc intr-o casuta in varful unui deal, impreuna cu Mada a mea, ar fi minunat, atat de calm, atat de lipsit de griji. =D Hey, nu va luati de mine! Toti avem visele noastre, e frumos sa visezi =D

Ce apa spalacita, arctica, verde, are raul Prahova, acum c-am trecut pe langa el, chiar nu-mi place cum arata…dar ce arata bine pe timp de iarna? Nu prea multe, majoritatea sunt inghetate, inlemnite, lipsite de viata, lipsite de caldura.

Si mai trec pe langa o “scara” de casute, asezate pe dealul din stanga mea. Care mai de care mai etajate, mai colorate, mai “impodobite”, adevarate palate demne de personalitati regale. Gigi Becali ar fi gelos (ROFL! =D )

Ca tot am ocazia, am sa mentionez si-o melodie veche ce mi-a venit in playlist, Britney Spears si Geenie in a bottle chiar au avut succes, de-ar fi continuat asa…

Iar ne-am oprit, de ce ne-am oprit in mijlocul nimcului? De ce ….? Buna intrebare, daca gasitit un raspuns, anuntati-ma. Cu atatea opriri si hop-uri, o sa ajung cu o intarziere pe cinste. Incep sa cred ca asa cum merge si trenul asta merge si viata noastra…numai hop-uri si impiedicari. Dar ne ridicam si continuam…n-avem de-ales. (hai ca deja aberez =D)

Uite Mada, ca sa te asigur ca tu vei fi (acum deja esti) prima cititoare a ceea ce scriu, pentru ca mi-ai cerut asta printr-un mesaj, iti dedic acest rand tie, numai tie :HUG: !

In sfarsit putina miscare, deja cam luase proportii trenul, daca mai stateam mult, se ingrasa cu cateva tone. >.<

Muzica din ce in ce mai buna, Backstreet boys – I want it that way suna excelent, mai ca toate melodiile din acest playlist, perfect pentru drum :D

Incepe sa se contureze un peisaj din ce in ce mai primitor, a mai iesit putin soarele la iveala, incep sa apara creste din ce in ce mai marete si raul Prahova parca are un alt aspect, e mai curat, mai cristalin =D Se vede ca ne apropiem de “creierul” raului, de izvor ma refer.

Scuzati-mi pauza, am luat o pauza de grafica in Photoshop si-am incercat o compozitie care n-a iesit cine stie ce, nu e prea satisfacator rezultatul, dar repetitia e mama invataturii, deci :D

Am ajuns in Sinaia, stationez aici de ceva vreme si m-am hotarat sa mai butonez cateva randuri.

Ma bucur ca mereu reusesc s-o incant pe draga de Mada, mereu reusesc s-o fac sa zambeasca, sa fie fericita, mereu reusesc sa-I confer grija si atentia de care are nevoie =D.

Cine n-a zis ca “scrisul te pune in miscare” ? =) Am pornit-o din nou la drum, sa speram ca n-o sa ajung mai devreme decat e programat, am vorbit cu tata si nu prea ar pica bine o “sosire spectaculoasa”, cu jumatate de ora mai devreme >.<

Muntii Bucegi se contureaza foarte frumos in stanga mea (daca nu ati remarcat deja din randurile de pana acum, ma aflu langa geam si am o priveliste minuntata, mereu in stanga :D ), creste acoperite de zapada, in curand o sa ajung si la Crucea de pe Caraiman, mereu ma bucur s-o am in zare, parca imi confera acea siguranta de care am nevoie cand calatoresc =D

Ca sa ma abat putin de la subiect, nici nu-mi vine sa cred ca azi e Ajunul Craciunului, ca a venit atat de repede, ca diseara vine Mosu ^_^ si ca o sa primim toti cadouri, ca o sa avem in suflet spiritul Craciunului si-o sa primi colinde, urari, sentimente, ganduri bune, toate acele lucruri care te fac fericit si care iti adauga un strop de seninatate si bucurie in suflet  ^_^

Revenind la drumul meu, ma opresc “cu privirea” (ca fizic n-am cum) sa admir Crucea de pe Caraiman. Ma inchin in gand, zic Doamne Ajuta si tot ce-I mai bun! Multumesc c-am mai ajuns s-o vad inca o data, sper sa mai urmeze inca multe alte “vizualizari” ale acestui “monument” cu o simbolistica deosebita. Sper ca intr-o zi sa ajung s-o vad in toata splendoarea ei, nu doar de la kilometri departare. =)

Bineinteles, odata cu Crucea avem si statiunea montana Busteni. Am petrecut cateva zile acum ceva timp aici si pot sa spun ca nu-I cine stie ce, e chiar boooring >.<” Nu prea ai ce face, in afara de cota 1400 (daca functioneaza dracovenia de telecabina), chiar e un orasel plictisitor si neanimat. Trecem peste =D

Se putea sa nu stam si aici un car de timp total nefolositor? Timpul inseamna bani amice (ma refer la mecanicu’ de la butoanele locomotivei), asa ca pune niste carbuni pe foc si da-i drumu’ manetei de frana, pierzi prea mult timp! Ah, daca conduceam eu, eram la Brasov demult >.< (modestia iese din mine…neasteptat, nu? )

Eiffel 65 – Blue e o melodie super tare, destul de veche si mega-cunoscuta, ma bucur ca-i si ea inclusa in playlist-ul de azi, chiar merita toate laudele, a rupt cluburile acum ceva timp d(^_^)b

Am ramas tampit si mi-am tras si-o palma cand am vazut asta pe o borna kilometrica: Brasov 25Km >.< WTF? Deci eu mai am 25 de Km de mers si dupa ceas, eu trebuie sa merg inca aproximativ o ora o.O Urasc Caile Ferate Romane, pierd prea mult timp! Prea multe opriri inutile, prea multa sationare, prea putina viteza si actiune de miscare…nts nts. *_*

Anyway, trecand peste asta, am terminat playlist-ul de drum, cel din ani 80-90, am hotarat sa ascult cap-coada albumul Lights, opera realizata de Ellie Goulding ♥  Albumul debuteaza perfect, melodia Guns and Horses are niste versuri superbe, geniale, cum vreti voi ^_^

Ma opresc aici cu scrisul, va las alaturi de muzica lui Ellie, s-a cam stins inspiratia mea, nu prea mai am ce sa scriu, iarasi mi-a venit somnul (de data asta m-a izbit frontal) si ma cam apropii de destinatie. Drumul meu, ce-a mai ramas din el, nu mai contine prea multe diferente fata de ce-a fost pana acum. O sa continui jurnalul meu de calatorie cand ajung la caminul tatalui meu, undeva din patul moale si confortabil, sorbind usor din cana vinul fiert cu scortisoara si mere.

Inainte de asta, vreau sa va mai spun ca raul Prahova e superb acum, are o claritate perfecta, un aspect “impunator” si da exact senzatia unui rau inghetat de munte. Un peisaj superb, in opinia mea =D Pe mai tarziu…

Administrator Smith